Prima pagină > mici plăceri > Din secretele mamei: tocinei

Din secretele mamei: tocinei

Tocinei pudrați cu zahăr

Tocinei pudrați cu zahăr

Nu-i bai, dacă nu ați mai auzit până acum de ei… Și eu am crezut multă vreme că sunt o invenție deopotrivă culinară și lingvistică a mamei, care la capitolul „inventat cuvinte” stă foarte bine (o să încerc într-o zi să fac un inventar al vocabularului născocit de ea, căci e sonor, amuzant și ispititor). Inspirație avea mama și în bucătărie, cu cinci guri de hrănit, într-o epocă în care alimentele de bază se dădeau „pe rație”. Abia târziu, după ce-am început și eu să gătesc, am realizat că multe dintre rețetele cu nume ciudate ale mamei le erau familiare și altor fete din Bucovina sau Moldova, uneori cu nume ușor schimbate. În cazul nostru: tocinei, toace, turtițe.

Vă asigur că tocineii sunt delicioși, mai ales dacă nu stați cu ochii pe cântar ca pe butelie. Și asta pentru că tocineii se fac din cartofi, făină, zahăr… ehe, o bunătate! Dar să nu mai pierdem vremea și să trecem la treabă…

Aveți nevoie de:

6-7 cartofi mari cruzi

12 linguri de zahăr tos (puteți pune și mai mult sau mai puțin, după cât de dulce vreți să fie)

– 250 g făină

– un vârf de cuțit de sare

– un ou

– zahăr pudră pentru final

– ulei pentru prăjit

-prosoape (șervețele) de hârtie

Mod de preparare:

1. Cartofii se curăță de coajă, se spală și se dau pe răzătoarea mare.

2. Se presară sarea, se adaugă treptat oul, zahărul și făina și se amestecă bine, până se obține o compoziție moale (ca la prepararea chiftelelor din carne).

3. Pe un fund de lemn, se modelează turtițe și se tapetează cu făină. Între timp, se pune la încins uleiul într-o tigaie, la foc moderat.

 


4. Se pun la rumenit tocineii.

5. Când devin aurii, se întorc.


6. Se scot într-un platou, acoperit cu prosoape de hârtie care să absoarbă surplusul de grăsime. Se pudrează cu zahăr cât sunt calzi. Poftă bună!

Tocinei

Tocinei

Ponturi:

Ca desert: tocineii se pot servi calzi sau reci, doar rostogoliți în zahăr pudră, sau cu smântână și dulceață (ca la papanași).

Ca fel sărat: la preparare, nu se pune deloc zahăr. Se servesc de regulă calzi, cu usturoi făcut mujdei.

Din secretele mamei: ori de câte ori ne rămânea de la masă piure de cartofi, fiindcă nu-l mâncam rece sau încălzit, mama ne făcea tocinei din el. Așadar, în loc de cartofi cruzi rași, puteți folosi piure rece, la care adăugați făină și zahăr. De sare nu mai e nevoie (căci s-a pus în piure). Poate lipsi și oul, căci piureul e destul de legat (făina se măsoară din ochi, în funcție de cantitatea de piure pe care o aveți). Se modelează tocineii, se tăvălesc prin făină și se pun la prăjit. Se scot pe o farfurie acoperită cu șervete de hârtie și se mănâncă fie ca desert (dacă ați pus zahăr la prepararea lor), fie ca fel sărat, cu  maioneză de usturoi sau mujdei.

Ca preparat de post: puteți renunța la ou, dar adăugați atâta făină cât să puteți modela tocineii, fără să se sfărâme. Dacă preferați varianta piureului, faceți un piure doar din cartofi, apă și sare.

Reclame
Categorii:mici plăceri
  1. rodiK
    18 aprilie 2011 la 21:43

    hihihi! fix ieri am mancat la Prater „pufi de cartofi”, specifici Austriei. erau identici :))) inclusiv usturoiul

  2. 18 aprilie 2011 la 22:41

    S-ar putea să fie specifici zonei care a fost sub stăpânire habsburgică. Iar rețeta să aparțină în fapt austriecilor. Eu însă, sub Ceaușescu, eram convinsă că sunt invenția mamei și o alternativă foarte gustoasă la carnea care lipsea cu desăvârșire. De fapt, existau „tachi-muri”(măruntaie de găină) și „adidasi”(copite de porc),dar noi nu mâncam așa ceva. Mama făcea mereu tot felul de bunătăți din ingrediente puține și pentru care nu era musai să stai la coadă… 🙂

  3. rodiK
    19 aprilie 2011 la 23:18

    dada, intotdeauna ce face mama e cel mai bun. iti mai amintesti scovergile mamei mele? ca sa nu mai zic de gogosile pripite, pe care tocmai le-am reeditat impreuna cu tata si stimatul Dr. Oetker 🙂

    • 20 aprilie 2011 la 12:42

      Îmi amintesc scovergile mamei tale… Și sarmalele de post. Dan ține minte și-o fasole… Dar nu chiar toate mamele lasă astfel de urme culinare printre amintirile noastre. 🙂 Și lasă-l pe doctorașul ăla pe care îl pomenești. Se gătește foarte bine și fără tot felul de aditivi, esențe și arome. Chiar dacă nu ies umflate și „ca în poze”, sunt mai sănătoase. Și garantez că sunt și gustoase…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns la rodiK Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: