Prima pagină > cărți > Paul Bailey scrie pentru mine

Paul Bailey scrie pentru mine

Bailey, în biblioteca lui; Foto: Martin Argles

Bailey, în biblioteca lui; Foto: Martin Argles

Habar n-aveam că există pe lume Bailey, când am primit cartea. Un dar de la un prieten la care țin mult. Pe atunci, nu-mi știa decât numele. Nimic despre mine, da’-l cunoștea personal pe Bailey. Și mi-a zis: o să-ți placă Unchiul Rudolf, o să vezi.

Și-am văzut….

România, Botoșani, la o azvârlitură de băț de locul unde m-am născut, cartier evreiesc, școală de muzică, Andrei, talentul lui Lipatti, viață, moarte, dragoste, limbă, părinți, amintiri, vise, iluzii și iar muzică…

Toate cuvintele de mai sus au rezonanță și în viața mea, chiar dacă alte înțelesuri…

E o poveste cu români. Spusă de un englez. Și chiar și asta te răscolește…

Iată numai cum a văzut Bailey ultimul concert al lui Lipatti, de la Besançon:

„Aveam să aflu, după recital, că Lipatti se târâse în Salle du Parlement din Franche-Comté. În dimineața aceea, după repetiții, avusese un atac de febră atât de puternic, încât doctorul lui s-a văzut obligat să-i spună că nu va putea concerta în seara respectivă. Organizatorii festivalului au fost anunțați telefonic. Apoi, când a aflat că absolut toate locurile din salle erau ocupate, Lipatti a încălcat recomandarea medicului său. I-a luat o veșnicie să se îmbrace; și încă o veșnicie să meargă până la mașina care îl aștepta să-l ducă la sala unde se ținea recitalul. Audiența era îngrijorată, dar uimitor de răbdătoare, deși trecuse mai mult de o oră de când ar fi trebuit să înceapă concertul. Îmi amintesc intensitatea sentimentului care părea să-i stăpânească pe toți cei prezenți. Nu știam, atunci, calvarul prin care trecuse Lipatti urcând scările Casei Parlamentului, nici că se așezase la marginea scenei ca să-și încălzească mâinile înghețate lipindu-le de o sticlă cu apă fierbinte.

Într-un costum negru, mai mult o fantomă decât un om viu, Lipatti a apărut în fața noastră. L-am aplaudat în timp ce avansa încet spre pian. L-am auzit pe unchiul Rudolf oftând.

Dar cel care a început să cânte Prima Partită a lui Bach n-a fost deloc un spectru. Fantoma s-a animat într-o secundă, cu un aer radios. Eram oare conștienți de perseverența, de forța supraumană care îl însuflețeau în acea după-amiază de septembrie? Dacă eram, nu putea fi vorba decât despre o iluzie sentimentală, fiindcă indubitabila lui tenacitate era ascunsă de pianist în spatele unei necesare măști de civilitate. Abia mai apoi, după ce ascultaserăm într-o liniște adâncă Sonata în la minor a lui Mozart, două improvizații shubertiene și o serie fascinantă de valsuri ale lui Chopin, abia atunci am înțeles că avuseserăm privilegiul să asistăm la un eveniment olimpian. Lipatti era dincolo de etalarea ostentativă sau de inteligența superficială. Ne cântase exact ce intenționaseră compozitorii să auzim.

Unchiul Rudolf era prea mișcat ca să vorbească, la fel eram și eu. În anii următori, avea să se refere adesea la miracolul întâmplat la Besançon, deoarece Lipatti nu a mai cântat niciodată în public și a murit pe 2 decembrie în același an.”  (Unchiul Rudolf, Humanitas, 2009, pag. 85-86; traducere: Marius Chivu).

Eu. Am văzut o singură dată Londra, mai mult de pe geam. Și mi-a rămas în suflet. Mi-aș fi dorit să-l cunosc pe Bailey, dar sunt bune și pozele. Măcar văd și biblioteca…

Bailey spune că scrie pentru că așa vrea el și pentru că trebuie. Și că asta e pe atât de complicat pe cât sună de simplu. Eu spun că scrie pentru mine. La fel de simplu pe cât pare de complicat.

*

Paul Bailey a împlinit 74 de ani (n. la 16 februarie 1937) și fiindcă n-a luat-o „razna, cum se întâmplă cu oamenii singuri  ajunși la șaptezeci de ani” (Unchiul Rudolf, Humanitas, 2009, pag. 165; traducere: Marius Chivu), a publicat și anul acesta o carte: Chapman’s Odyssey.

Abia aștept s-o văd în românește…

Reclame
Categorii:cărți
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: