Prima pagină > media, sănătate > Apa de băut și drobul de sare

Apa de băut și drobul de sare

Cu siguranță ați observat în ultimul timp în presă (pe print ori internet) articole ce trag semnale de alarmă privind conținutul de nitrați și nitriți al apei îmbuteliate. Stați liniștiți, nu e vorba despre noi cercetări, despre verificări, controale ori despre studii recente sau analize amănunțite. Totul face parte dintr-o campanie de marketing acerbă a producătorului apei minerale Aqua Carpatica.

Dincolo de marketing

Jean Valvis, cel care a vândut în 2002 Dorna Apemin SA către Coca-Cola, spune că a descoperit, prin 2005, un izvor de apă minerală care nu are nitriți sau nitrați. De aici pânâ la a a afirma că apa e pură e cale lungă. Cea mai pură…. deja ține de o cunoaștere precară a limbii române. Dar marketerii noștri și-o permit, că ei știu mai multă engleză. Și românul „mușcă”…
Bine de știut este că solul și pânza freatică, peste tot în lume, nu doar în România, conțin nitrați. Așadar, fie că vorbim despre apa îmbuteliată, despre apa din puțuri forate la mare adâncime, despre cea din râuri sau lacuri, ori din fântâna din ograda țăranului, apa are nitrați. Importantă este însă concentrația lor…

Apă pură înseamnă chimic H2O. Apa pură nu există în natură, căci orice apă din lume conține și alte elemente chimice (de regulă, conține minerale). Deci e mai mult decât formula de bază. De altfel, lipsa mineralelor ar transforma-o într-un lichid care nu ar fi bun de băut (de ex. apă distilată). Ce vrea să spună de fapt Valvis este că Aqua Carpatica nu conține nitrați și nitriți. Așadar se poate încadra, din punct de vedere comercial, la ape pure (virgine). Faptul că Valvis a (re)descoperit acest izvor în 2005 și că a făcut cercetări și analize peste analize e lăudabil. Așa cum e de lăudat în primul rând pământul ăsta românesc, despre care ne trezim adesea că spunem „păcat că-i locuit”.

Despre cine e Valvis, pe scurt, aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Valvis

Și totuși găsim eticheta de apă pură (virgină). Ce înseamnă asta?

Puritatea apei este determinată de nivelul de nitrați. Nitratul (NO3) este un compus anorganic, format dintr-un atom de nitrogen și trei atomi de oxigen. Nitrații ajung rapid în sol prin circuitul apei în natură. În starea sa naturală, apa are mai puțin de 1mg de nitrați pe litru.

Organizația Mondială a Sănătății (WHO, în engl.) recomandă ca expunerea la nitrați să nu depășească 50mg/l. În cantități mult mai mari, prezența nitraților scade vertiginos calitatea apei. Cauzele contaminării apei cu nitrați sunt: fertilizatorii, deșeurile animale, resturile provenite din putrezirea plantelor, tratamentul aplicat sistemelor de canalizare. Numai testele de laborator pot stabili nivelul nitraților în apă, pentru că nitrații nu au nici gust, nici miros, nici culoare. Cele mai frecvente în compoziția apei sunt nitratul de potasiu și nitratul de amoniu, folosiți pe scară largă ca fertilizatori.

Mai jos aveți un tabel privind calitatea apei îmbuteliate, în funcție de concentrația de nitrați:

Calitatea apei îmbuteliate, în funcție de concentrația de nitrați

Calitatea apei îmbuteliate, în funcție de concentrația de nitrați

Uitați-vă întotdeauna pe etichetă. De exemplu, apa îmbuteliată pe care o cumpăr eu are nitrați (NO3) în concentrație de 2,3mg/l. Și nu e cea mai scumpă…

Bebelușii nu trebuie să consume mezeluri

Ce legătură au mezelurile cu apa? Aparent nici una… Pe de altă parte, majoritatea apelor (îmbuteliate sau nu) conțin nitrați, într-o cantitate care, de regulă, nu le poate afecta bebelușilor sănătatea. Însă nitrații și nitriții se folosesc de zeci de ani în prelucrarea cărnii. Șunca presată, salamurile, crenvurștii, pateul, mușchiul afumat, mezelurile crud-uscate conțin de regulă nitrat de potasiu ori de sodiu și nitriți. Ori de câte ori mâncați aceste preparate ingerați nitrați și nitriți. În acest context, e cam ciudat să „acuzăm” apa care conține doar câteva miligrame de nitrați la litru.

Nitriții (NO2) și nitrații (NO3) – cunoscuți și sub numele de salpetru– sunt folosiți în tratarea cărnii pentru distrugerea unei bacterii care provoacă botulism, dar și (în scopuri comerciale) pentru a păstra culoarea roșie a cărnii.

În prelucrarea cărnii, dozele permise sunt: nitrați – 300mg/kg; nitriți – 150mg/kg. A se compara cu 50 mg/kg (=mg/l) nitrați și 3mg/l nitriți recomandați de Organizația Mondială a Sănătății, în cazul apei de băut.

Pe termen scurt: un nivel extrem de ridicat de nitrați (ingerat din apă sau din alte produse) poate duce la boli foarte grave și chiar la moarte. Organismul transformă nitrații în nitriți, iar în cazul copiilor de vârstă mică acest lucru poate cauza dificultăți de respirație, ceea ce duce la o deteriorare rapidă a stării de sănătate. Un nivel foarte crescut de nitrați duce la methemoglobinemie, o boală foarte gravă, ce are ca simptome cianozarea (albăstrirea pielii), respirația întreruptă și chiar moartea (sindromul morții subite la bebeluși). În cazul adulților, cancerul, disfuncționalități ale glandei tiroide, malformații congenitale, pierderi de sarcină pot fi puse pe seama ununi nivel ridicat de nitrați.

Pe termen lung: la adulți, expunerea constantă la un nivel foarte ridicat de nitrați și nitriți poate cauza diureză, hemoragii ale splinei.

Ce gust are apa

Gustul apei de la robinet ține de gradul de salinitate și de cantitatea de clor, folosit ca dezifectant. O apă are gust sărat când conține mai mult de 1g de săruri dizolvate/l. Clorul se simte când concentrația lui în apă depășește 0,2 mg/l.

De ce avem clor în apă

Apa de la robinet trebuie să respecte niște norme. Printre altele, distribuitorul trebuie să ne ofere garanția că apa nu conține bacterii patogene. Cea mai la îndemână modalitate de a distruge germenii este de a turna clor în apă (se folosește hipoclorit de sodiu, cunoscut și utilizat în case și ca înălbitor). Din păcate, clorul are un gust neplăcut. La fel e și cloramina, folosită de regulă la dezinfectarea piscinelor. Doar dioxidul de clor e ceva mai puțin respingător ca miros… Toate aceste chimicale sunt oxidanți, dar au un grad redus de toxicitate în dozajul acceptat și impus de normele de comercializare și utilizare a lor.

Prin urmare, apa de la robinet sau din piscine va conține întotdeauna clor și am înțeles de ce…

Cu toate astea, fiindcă nimeni nu vrea să simtă acel gust pronunțat de clor când bea apă, iată ce puteți face cu apa de la robinet înainte de a o bea:

– o fierbeți (nu e prea eco friendly, dacă dați crezare teoriei încălzirii globale)

– o puneți într-o carafă și o lăsați câteva ore (nu zile!) deoparte

– folosiți un filtru de apă (există multe modele în comerț)

Ca să fie sănătoasă și bună de băut, apa trebuie să conțină săruri și minerale.

Ce poate conține apa

Compuși anorganici. Majoritatea sunt benefici sau neutri pentru sănătatea noastră. Se pot găsi într-o concentrație de la câteva miligrame pe litru până la câteva sute de miligrame pe litru. Iată o listă cu cei mai întâlniți compuși anorganici în apa de băut (dintre aceștia, fluorul nu trebuie să fie niciodată într-o concentrație mare, iar un nivel ridicat de nitrat poate face rău mai ales copiilor de vârstă mică):

  • calciu Ca2+
  • magneziu Mg2+
  • sodiu Na+
  • potasiu K+
  • bicarbonat HCO3
  • sulfat SO42–
  • clor Cl
  • nitrate NO3
  • fluor F

Alte minerale și oligoelemente.  Apa naturală poate conține în concentrații reduse anumite metale. Multe dintre acestea sunt considerate bune pentru sănătate (fier, zinc, cupru), în timp ce altele, așa-numitele metale grele, sunt toxice (plumb, cadmiu, uraniu). Termenul „oligoelemente” este folosit  îndeobște pentru metalele care aduc beneficii pentru sănătate. Alte elemente  toxice (de data aceasta nu mai e vorba de metale) care se pot găsi în apă sunt: arsenic, seleniu, bor.

Alte substanțe naturale. Multe dintre ele nu fac rău sănătății. În cazul puțurilor adânci, de exemplu, apa este filtrată de sol.

  • oxigen O2
  • dioxid de carbon CO2 (care fac apa minerală cu bule)
  • siliciu SiO2
  • materii organice rezultate din descompunerea vegetației, în cazul apei râurilor și lacurilor
  • bacterii (de regulă, tot în râuri și lacuri ori în apele de suprafață)

Substanțe produse de om. Din păcate, sunt o mulțime. Unele dintre ele duc la creșterea concentrației de sodiu, clor sulfat sau nitrat. Altele, de proveniență agricolă sau industrială,  sunt toxice și periculoase.

  • pesticide și insecticide (au o viață foarte lungă, nu sunt biodegradabile și generează grave probleme de sănătate)
  • metale grele (plumb, cadmiu, uraniu, nichel, molibden, cobalt, wolfram etc)
  • arsenic, fluor, bor, antimoniu
  • ulei de motor și alte reziduuri din industria petrochimică
  • fosfat PO43  nu este toxic, dar are efecte negative asupra mediului (fenomenul de eutrofizare a apelor); pentru mai multe detalii, vedeți:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare#Poluarea_apelor

Organizația Mondială a Sănătății (WHO), Uniunea Europeană, precum și autoritățile naționale au stabilit limitele legale privind concetrația ori prezența acestor substanțe în apa de consum (pentru cea de la robinet și cea îmbuteliată). Standardele calității apei le găsiți aici:

http://water.epa.gov/drink/contaminants/index.cfm

http://ec.europa.eu/environment/water/water-drink/index_en.html

http://www.lenntech.com/applications/drinking/standards/who-s-drinking-water-standards.htm

Calciu, sodiu, apă dură și tartru

Ca să ne menținem sănătatea, avem nevoie și de calciu. Tocmai de aceea, mulți producători de ape minerale promovează mai ales conținutul de calciu din apa pe care o îmbuteliază. Totuși nu e chiar corect, căci organismul uman nu prea asimilează calciul prezent în apa de băut. Sunt de preferat lactatele și legumele verzi.

Știm că apa dură duce la depuneri de tartru. Ce nu știm este că acest tartru e din carbonat de calciu. Prin urmare, bun pentru oase, dar rău pentru cafetiere…

S-a spus adesea că un conținut bogat în calciu al apei face bine, în timp ce un conținut bogat în sodiu face rău. În timp însă, s-a demonstrat că oamenii care beau o apă săracă în calciu nu sunt mai predispuși la boli de oase, așa cum cantitatea de sodiu din câtă apă poți bea într-o zi (în cazul în care locuiești sau cumperi apa dintr-o regiune cu ape cu conținut ridicat de sodiu) nu se compară cu câtă sare mănânci din chipsuri ori din alte alimente semipreparate.

Când, de ce și cât fierbem apa

Nu trebuie să faceți caz de prezența sodiului sau a calciului în apa pe care o beți. Apa poate fi dedurificată prin fierbere sau prin filtrare cu un aparat special. Dacă sunteți turiști într-o zonă în care nu sunteți siguri de calitatea apei, e de preferat s-o fierbeți, 10-15 minute, timp necesar ca toate bacteriile și virusurile să fie distruse.

Ce trebuie să știți însă este că fierberea nu elimină metalele grele, pesticidele, nitrații. Nu folosiți apă caldă la gătit, deoarece prin conducta de apă caldă poate să treacă în apă aluminiu, azbest ori alte substanțe (metale grele) foarte toxice care nu se elimină la gătit.

Bem apă reciclată?

Da. Toată apa pe care o folosim este reciclată. E suficient doar să vă amintiți schema circuitului apei în natură pe care am învățat-o cu toții la școală.  Prin urmare, nu-i nici un rău în asta…

De la robinet sau îmbuteliată?

În majoritatea țărilor europene, apa de la robinet nu ne pune în pericol sănătatea, căci este strict controlată și verificată periodic. Costul apei de la robinet este și cel mai mic, în comparație cu apa din comerț. În țări ca India ori în Africa, nu puteți bea apă de la robinet.

Apa se găsește în comerț mai ales îmbuteliată la PET (așa-numitele sticle de plastic). Iar plasticul folosit este cel mai toxic plastic: numărul 1. Dacă ridicați sticla și vă uitați pe fundul ei, veți vedea cifra 1 într-un triunghi. De unde vine problema? Acest tip de plastic conține o substanță chimică numită xenoestrogen, un hormon feminin sintetic. El poate cauza serioase disfuncții hormonale, mai ales dacă păstrați sticla de plastic pentru a bea pe termen lung din ea (ceai, vin, apă de la robinet ori alte lichide). Au de suferit atât femeile (endometrioze, probleme de fertilitate), cât și bărbații (scăderea calității spermei, probleme de fertilitate). Preferați apa îmbuteliată? Atunci cumpărați, pe cât posibil, apă la sticlă adevărată ori nu refolosiți PET-urile pentru a bea din ele (le puteți găsi eventual o altă utilitate, dacă nu vreți să le aruncați).

În România, înainte de ’89 puțini oameni consumau regulat apă îmbuteliată. Gusturile s-au schimbat acum. Și totuși, consumul apei îmbuteliate are și alte dezavantaje, de care preferăm să nu ținem cont: producerea PET-urilor înseamnă consum de petrol și energie, PET-urile goale sunt aruncate și duc la poluarea mediului, transportul apei îmbuteliate înseamnă consum de carburanți și, din nou, poluare, prețul pe care îl plătim pe apa îmbuteliată e mult mai mare, iar faptul că tot mai mulți români consumă apă îmbuteliată poate duce în timp la scăderea controalelor și a vigilenței privind calitatea apei de la robinet, ceea ce este în detrimentul sănătății noastre.

*

Și, fiindcă am pornit de la Valvis, dacă Aqua Carpatica e pură (în limbaj comercial, vorbind) e foarte bine pentru cine și-o permite (prețul e destul de piperat) și foarte bine pentru România. Dacă e numai marketing rămâne de văzut. Prost e însă că parte din marketingul acesta se folosește de jurnalismul pe genunchi. Adică de acei pretinși jurnaliști care, din lene, din lipsă de timp, din prostie sau din toate astea la un loc, dau copy-paste la comunicatele de presă primite de la producător sau de la agențiile de publicitate și PR. Și, din păcate, nu există numai categoria asta de jurnaliști (care „pun botul” gratis). Sunt alții, mai sofisticați, care scriu tot felul de articole alarmiste (ca să servească un client și nu cititorul) fie la comanda departamentelor comerciale, fie la comanda patronului trustului de presă, fie la mica înțelegere dintre el, jurnalistul șmecher, și PR-iști. În opinia mea, nici leneșii, nici cei pentru care „pică” ceva nu sunt cu adevărat jurnaliști. Pentru că ambele categorii pun interesele comerciale mai presus de corectitudinea informației și adevăr. Știu, sună idealistic și desuet, dar asta e…

Cât despre apă, gusturile nu se discută. Important este să fim informați corect și să facem alegerile în cunoștință de cauză, nu-i așa?

Reclame
Categorii:media, sănătate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: